Ea îl face pe cel umil asemenea lui DUMNEZEU,
printr-un tainic proces de alchimizare şi transformare a fiinţei.
Servindu-i pe alţii cu multă umilinţă, fără a aştepta nici o răsplată,
ajungem să fim vrednici de Împărăţia Cerurilor.
Alături de iubire ea indică apropierea tot mai mare de perfecţiune şi străluceşte precum o nestemată în coroana unui rege.
Pe cât de greu este de dobândit, pe atât este ea dorită şi preţuită de către toţi căutătorii spirituali autentici. Umilinţa este, într-un anume mod greu de înţeles pentru natura umană obişnuită care o confundă cu docilitatea, cu supunerea oarbă şi necondiţionată, prostească şi fără sens.
Umilinţa se află la polul opus ea este o atitudine profund nobilă,
demnă, înălţătoare, inefabilă, divină; este apanajul celor puternici.
Umilinţa este cea care ne permite să privim dincolo de Ego,
umilința ne purifică sufletul, ne transformă,
şi ne ajută să percepem lumina primordială a Sinelui ATMAN din fiinţa noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu