Oamenii care iubesc sunt foarte frumoşi.
Ceva radiază din fiinţa lor, iubirea pe care o emană îi face atrăgători.
Cum ai putea să fii atras de un om neiubitor, din care nu emană nimic?
Nu ai cum! EI este gol, o fântână fără apă, la care nu vine nimeni să bea, pentru că nu are ce.
Iubirea înseamnă abundenţă, dăruire, împărtăşire, generozitate. Iubirea nu este meschină! Iubirea nu face calcule contabile, adunări şi scăderi. În iubire nu există datorii, reeşalonări, compensări de plăţi.
IUBIREA OFERĂ ŞI APOI UITĂ CĂ A OFERIT!
Iubirea nu are memorie.
Dacă o întrebi, te întreabă la rândul ei: “Am făcut eu asta? Când oare?”
Iubirii îi lipseşte această conştiintă de sine.
Un om care iubeşte nu stǎ sǎ evalueze: “Acum sunt iubitor”.
Iubirea este acţiune spontană, cu o minte nedivizată.
Este curgerea minunată a unui fluviu pe marginea căruia nu stǎ nimeni care să facă ordine.
Cred că aceasta este caracteristica distinctivǎ a iubirii pure.
ÎN lUBlRE ADEVĂRATĂ NU MAI EXISTĂ EU!
De aceea nici nu cred că un om poate iubi un alt om (sau altă fiinţă).
Un om, cel mult, poate ridica barierele din calea iubirii, dându-i voie sǎ se manifeste prin el.
Când tragi jaluzelele şi în camera ta intră lumină, nu tu creezi lumina.
Lumina vine de la Soare şi tu doar îi dai voie să intre în casa ta.
Tot aşa cum lumina vine de la Soare, cred cǎ IUBIREA VINE DE LA DUMNEZEU.
Asta înseamnă că atunci când iubeşti cu adevărat, DUMNEZEU SE EXPRIMĂ PRIN TINE.
Nu tu iubeşti, ci Dumnezeu iubeşte prin tine.
De aceea cred că doi oameni care se iubesc sau un om care iubeşte un alt om sau altă vietate sunt temporar în contact cu Conştiinţa lui Dumnezeu, pe care nu mi-o închipui altfel decât infinit de iubitoare.
De aceea i-aş încuraja la nesfârşit pe oameni sǎ-şi permită să iubească şi să-şi exprime iubirea, sǎ identifice toate obstacolele şi prostiile sociale (prejudecăţi, norme, false valori morale sau religioase) care stau în calea iubirii şi să le înlăture pentru a se bucura de singurul medicament care îi face cu adevărat sănătoşi, elaborat după o reţetă secretă din farmacia divină.
Când sunt pătrunse de iubire, relaţiile de cuplu devin relaţii terapeutice.
Cei doi parteneri se vindecǎ de o parte din rănile copilăriei, învaţa generozitatea, descoperă şi învaţǎ sǎ accepte diferențele.
Ce te faci, însă, într-o relaţie, atunci când nu iubeşti din tot sufletul?
Negociezi, te târguieşti, transformi relaţia în business.
Oferi cu inima strânsǎ,pui condiţii, stabileşti termene limitǎ.
În aceşti parametrii economici este imposibil ca relaţia sǎ prospere.
Când are ceva de oferit, iubirea oferǎ din toatǎ inima și nu se mai uită înapoi pentru a face măsurători.
Ce a fost a fost. Iubirea nu întoarce capul pentru a face socoteli.
Nu are studii de contabilitate, nici de istorie, nici de arheologie.
Ea există şi se manifestă acum. Mâine s-ar putea sǎ nu mai fie aici.
Bucuria de acum este urnicǎ și irepetabilă.
Mâine va dispărea sau va fi mai mare sau va fi altfel.
Acest lucru nu este important.
Important este să fii conectat la bucuria de acum, sǎ o exprimi fără teamă, fǎrǎ condiţii, complet. Experimentată astfel, iubirea este o forţă colosalǎ.
Adrian Nuta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu