In schimb, poate sa apara din intelegere. Nu orice fel de intelegere, ci acel tip de intelegere numit filozofia budista prajna. Prajna, intelegerea sau intelepciunea intuitiva, iti permite sa sesizezi suferinta launtrica a celui care a gresit. Iti permite sa intelegi durerea profunda a celui care insulta, loveste sau ucide. Aceasta durere este intotdeauna prezenta,desi cel mai adesea exista in afara constiintei faptuitorului, ramanandu-i straina. Intelegerea intuitiva il reveleaza pe cel incriminat ca pe un copil speriat si privat de iubire care incearca prin toate mijloacele sa supravietuiasca. Nu a avut sansa de a detine mijloace mai potrivite si incearca din rasputeri sa faca fata vietii. Este limitat si actioneaza inauntrul acestor limite.
Mai ales daca ai suferit in relatie cu el, va fi greu sa-l vezi ca pe un copil confuz, ratacit sau infricosat. Eu stiu asta chiar mai bine ca tine. Totusi, realitatea nu este alta. In fata ta sta un copil in corp de adult care infrunta viata asa cum stie el. E adevarat, nu cu cine stie ce succes. I-ar merge mai bine daca s-ar simti sprijinit, inteles si acceptat cu tot bagajul lui de frici.
Un copil are cunoastere foarte redusa a lumii in care traieste. Atunci cand nu-si modeleaza comportamentul dupa adultii din jurul lui, actioneaza la intamplare, prin incercare si eroare. La modul cel mai propriu, el nu stie ce face. El nu s-a nascut cunoscator, ci ignorant. Merita pedepsit pentru asta?
Si atunci , cand Isus spune/ ,,Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac,, la ce crezi ca se refera?
Eu cred ca se refera la acesti copii in trupuri de adulti, oameni ignoranti din punct de vedere spiritual, cu care trebuie sa ai rabdare ,lasandu-le timp sa creasca si sa se deprinda cu realitatea sublima a sufletului. Asa cum un copil de un an nu poate fi pedepsit pentru ca nu stie sa vorbeasca fluent, nici un adult ignorant nu poate fi pedepsit pentru ca nu-si manifesta spiritul. El nu stie nimic despre spirit si are nevoie de timp pentru a invata. A-i acorda acest timp inseamna a-l ierta.
Iertarea bazata pe intelegere discrimineaza intre persoana si comportament, intre cel care a gresit si greseala si , la un alt nivel mai fin, intre Sine si Eu. Daca te vei putea concentra pe ceea ce inca mai este nealterat si curat, il vei putea imbratisa pe faptuitor si vei sanctiona, daca este cazul, doar fapta. Insa pentru a face asta, e nevoie sa fii constient de propria ta inocenta. Nu poti recunoaste in afara decat ceea ce ai recunoscut deja in interior. Daca inauntrul tau nu este lumina, lumina de afara iti va parea intuneric. Desigur, poti pretinde ca vezi lumina, insa nu dupa mult timp faptele tale vor vorbi mai tare decat cuvintele.
Iertarea care vine din intelegere reveleaza o inteligenta intuitiva extraordinara. Aceasta inteligenta nu are nici o legatura cu tonele de informatii si cunostinte pe care unii le acumuleaza, cu tot felul de studii aprofundate, masterate sau doctorate. Este o inteligenta care creste in interior, tot asa cum florile unui copac cresc dinauntru spre afara si nu are nici un rost sa vii cu flori exterioare pe care sa le lipesti cu Superglue. Cred sincer ca toti oamenii se nasc cu aceasta inteligenta intuitiva, ceea ce nu este echivalent cu a afirma ca este si foarte raspandita. Stiu ca ating o zona sensibila, dar nu am deloc sentimentul ca scoala o pretuieste si o cultiva. Dimpotriva, scoala seamana cu o linie de asamblare dintr-o fabrica de roboti, cele mai reusite masinarii primind si cele mai inalte titluri. S-ar putea sa te doara ceea ce citesti, dar ma vei ierta, nu-i asa?
Puterea de a ierta este conectata la puterea de a intelege. Nu a intelege din exterior, asa cum intelegi citind dintr-o carte, ci a patrunde in psihologia celuilalt fara sa te pierzi sau sa uiti de tine insuti. Aceasta patrundere intuitiva este un fel de punere la unison cu gandurile si trairile lui, o rezonanta cu lumea lui interna care,automat, iti permite sa ierti. Asa cum nu exista foi de hartie cu o singura fata, nici intelegerea intuitiva nu exista de una singura. Cealalta fata a intelegerii este iertarea.
In spiritualitatea budista, aceasta conexiune a fost cum nu se poate mai bine inteleasa. De aceea , perfectiunile lui Buddha sunt considerate a fi prajna (intelepciunea intuitiva) si karuna (compasiunea). Pe aceasta cale, cand o fiinta devine iluminata, ea manifesta spontan intelegerea si compasiunea. Iar spontan inseamna spontan! Cei care se forteaza sau, pentru a fi mai expresiv, se screm sa fie intelepti sau plini de compasiune nu reusesc decat sa fie caraghiosi. Si asta in mod spontan!
Compasiunea fara intelegere este periculoasa. Profetiile cu continut psihologic atrag uneori oameni cu intentii si dorinte minunate, dar disproportionate in rapot cu nivelul de intelegere si luciditate. Cand esti prea entuziast , te poti osteni sa faci binele celor care au nevoie de el. Poti ajuta sa treaca strada o batranica desi ea se simtea foarte confortabil pe trotuarul initial. Poti finanta sau te poti implica in proiecte generoase cum ar fi sa salvezi pestii de la inec invatandu-i sa traiasca pe uscat. Probabil ca nu esti un astfel de binefacator. Insa, daca esti, putina inteligenta in plus nu va dauna nimanui.
Pe de alta parte, intelegerea fara compasiune nu este mai breaza. In psihologie se apropie de ,,egocentrism,,. Putem sa o mai numim viclenie sau siretenie. In toata splendoarea ei poate fi urmarita la persoanele extrem de inteligenta care se folosesc de acest dar pentru a se imbogati, a-i exploata si a-i folosi pe ceilalti in interese strict personale.
Cand esti identificat cu Eul tau, ai putine sanse de a intelege. Este ca si cum ai merge pe strada tinand in fata ochilor o oglinda. Cand esti foarte preocupat de nevoile tale presante, de aspiratiile tale, de aptitudinile tale sau de suferinta ta colosala, e dificil sa-l mai vezi si pe celalalt. Cu atat mai putin sa intelegi ce-l doare sau de ce anume se teme.
A intelege inseamna sa iesi din tine insuti, sa lasi Eul deoparte asa cum lasi o haina la cabina de proba atunci cand vrei sa incerci alta. Insa, daca esti foarte atasat de haina, nu te vei dezbraca, ceea ce este OK pana la un punct. Mai exact, pana la punctul in care vei fi intrebat daca poti fi mai monoton decat atat.
- ADRIAN NUTA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu