Cel mai apropiat este atât de aproape încât nu te poți uita la el, pentru că, chiar și pentru a te uita la ceva, e nevoie de o anumită distanță, e nevoie de spațiu.
Iar între tine și divin nu există distanță.
Peștele face parte din ocean, exact ca valul; sau oceanul este întinderea infinită a ființei peștelui. Ei nu sunt doi; ei există împreună, viața lor e comună.
Or fi corpurile lor diferite, dar spiritul lor lăuntric este unul, e unitar.
La fel se întâmplă și cu noi. Noi tot întrebăm de Dumnezeu – dacă Dumnezeu există sau nu – și aducem argumente pro și contra. Unii cred, alții nu cred; unii spun că e doar un mit, alții spun că e singurul adevăr, dar cu toții se bazează pe scripturi, nimeni nu are o experiență directă.
Când spun «experiență directă» vreau să spun experiența care s-a dezvoltat în tine, sau în care te-ai dezvoltat tu... directă, atât de directă încât poți simți unde sfârșești tu și unde începe acea experiență.
Dumnezeu nu poate fi obiect de cercetare; el rămâne însăși subiectivitatea.
N-ai să-l găsești undeva, pentru că el este pretutindeni, și, dacă începi să-l cauți undeva, n-ai să-l găsești nicăieri.
Tot ce e, e divin.
Dumnezeu înseamnă pur și simplu întreaga existență, totalitatea, oceanul care te înconjoară, oceanul vieții.
Primul lucru pe care trebuie să-l ții minte înainte de a intra în această căutare intimă, în această cercetare, în această experiență tainică pe care oamenii au numit-o întotdeauna Dumnezeu, sau Buddha a numit-o nirvana, sau Iisus a numit-o împărăția lui Dumnezeu – numele diferă, dar experiența este aceeași –, primul lucru de ținut minte este: Dumnezeu nu este departe, este acolo unde ești tu. Chiar acum stai în el, respiri în el, îl respiri, respiri pentru el.
Trebuie să-ți reamintești continuu acest lucru, să ți-l reamintești în mod constant; să nu-l uiți o clipă, pentru că, din clipa în care l-ai uitat, întreaga căutare devine greșită.
Atunci începi să te uiți undeva.
Reține acest lucru, amintește-ți continuu că Dumnezeu este exact acolo unde ești tu.
Miezul ființei tale este și miezul lui.
Dacă ții minte acest lucru, întreaga căutare va fi diferită calitativ.
Atunci nu cauți ceva din afară, ci ceva lăuntric. Atunci nu cauți ceva care urmează să se întâmple în viitor; el se poate întâmpla chiar acum – se întâmplă ceva.
Și atunci toată treaba devine foarte destinsă.
Dacă adevărul este undeva în viitor, ești menit să fii încordat, ești menit să fii îngrijorat, o neliniște adâncă e menită să fie prezentă.
Cine știe ce se va întâmpla sau nu în viitor?
Viitorul este nesigur; adevărul s-ar putea să-ți scape – îți scapă de atâta timp.
Dar, dacă divinul este aici și acum, însăși existența, însăși respirația, însuți tu, atunci nu există nicio incertitudine, atunci nu există nicio îngrijorare, nicio neliniște.
Chiar dacă el continuă să-ți scape, nu-ți poate scăpa.
Ți-o fi scăpat timp de multe, multe vieți, dar în realitate nu ți-a scăpat niciodată, pentru că întotdeauna a fost ascuns acolo, așteptând să te întorci în sinea ta.
Ai căutat în afară, te-ai concentrat asupra lumii obiective, dar ceea ce cauți tu este ascuns înlăuntrul tău, este subiectivitatea ta.
Dumnezeu nu este obiect; Dumnezeu nu există ca obiect.
Orice spun teologii, greșesc total – Dumnezeu nu există ca obiect.
Nu i te poți închina, pentru că el e ascuns în tine, cel care se închină.
Nu te poți ruga la el, pentru că e ascuns acolo de unde izvorăște rugăciunea.
Nu-l poți căuta în afară, pentru că el este lăuntrul tău.
Primul lucru pe care trebuie să-l ții minte este acesta, pentru că, dacă îl ții minte, întregul efort devine calitativ diferit.
Atunci nu trebuie să mergi nicăieri, atunci nu există nicio grabă, atunci nu există nerăbdare. Dimpotrivă, cu cât ai mai multă răbdare, cu atât devine mai ușoară căutarea; cu cât mai mult nu-l cauți, cu atât e mai aproape de tine.
Când nu cauți deloc, când pur și simplu exiști, când nu mergi nicăieri, după nimic, atunci ai ajuns, lucrul s-a întâmplat.
Această căutare o să fie calitativ diferită.
Această căutare este, într-un fel, o necăutare.
Cu cât îl cauți mai mult, cu atât mai mult o să-ți scape.
Dacă el ar fi fost departe, atunci ar fi fost în regulă.
Însă el este aici, este acum.
Chiar în această clipă Dumnezeu ți se întâmplă, pentru că nu poți fără el.
El este oceanul, tu ești peștele.
Nu vom medita pentru a câștiga ceva; scopul este însăși meditația.
Meditația nu este un mijloc, ea este țelul.
Așa că nu te forța; mai degrabă, relaxează-te.
Nu alerga după ceva, după vreun adevăr fundamental, după vreun Dumnezeu, după vreun x, y sau z; mai degrabă, rămâi pe loc.
În momentul în care ai rămas pe loc, ai ajuns.
Dincolo de asta, nu mai există nimic.
Iar acest lucru se poate întâmpla în orice clipă.
Dacă înțelegi, se poate întâmpla chiar în clipa asta.
Dumnezeu e viața, Dumnezeu e existența, Dumnezeu e întâmplarea.”
(Osho, „Vedanta – 7 pași spre samadhi”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu